Cat valoreaza intreprinderea dumneavoastra ?

 Vanzarea afacerii in care ati investit ani de munca inseamna dorinta legitima de a obtine cat mai mult posibil in momentul realizarii cesiunii intreprinderii sau numai unei parti din ea. Pentru a raspunde la intrebarea : Cat valoreaza intreprinderea? se pot utiliza mai multe metode de evaluare. Oricare din metodele utilizate da o valoare orientativa a intreprinderii, valoare care va ajuta in stabilirea pretului de vanzare.

Evaluarea nu este un exercitiu simplu, dar nici o stiinta exacta.  Pentru a avea o imagine cat mai apropiata de realitate a valorii intreprinderii este necesara o evaluare a acesteia. Valoarea  rezultata in urma unei evaluari nu trebuie confundata cu pretul de vanzare al intreprinderii sau a unei parti din actiunile ei.

A. Evaluarea prin activ net sau valoarea contabila neta.

Aceasta metoda incearca evaluarea intreprinderii prin patrimoniul ei. Valoarea este egala cu activul ( imobilizari, stocuri, creante clienti, disponibilitati banesti ) din care se scad datoriile exigibile (imprumuturi, furnizori, impozite, alte datorii ).

Evaluarea se realizeaza pe baza bilantului. Limitarea metodei consta in faptul ca ea nu reflecta cu exactitate realitatea economica. Bilantul contine date istorice, asa cum de altfel se gasesc in toata contabilitatea intreprinderii. Daca disponibilitatile banesti au o valoare reala identica cu cea inscrisa in bilant, valoarea unui imobil, a unor utilaje, masini sau a unui stoc de marfa poate diferi foarte mult de ceea ce este inscris in bilant.

De asemenea, creantele si obligatiile in alte monede in conditii de inflatie au alta valoare fata de cea inscrisa in bilant.      
Ajustarea valorilor din bilant este uneori favorabila vanzatorului ( reevaluarea cladirilor sau terenurilor) alteori favorabila cumparatorului ( stocuri greu vandabile sau utilaje vechi sau chiar hale industriale vechi). Pentru ajustari fie se tine cont de indicele de inflatie existent de la data achizitiei pana la data curenta, fie se considera valorile de inlocuire ale activelor ( achizitia de noi active pentru inlocuirea celor vechi).

Vanzatorul trebuie sa nu uite ca valoarea activelor unei societati nu este data numai de cea inscrisa in bilant ca activ tangibil. Intreprindera cumuleaza in timp un anumit nivel de cunostinte, isi cladeste o reputatie si o clientela solida sau intr-un cuvant are ceea ce se numeste goodwill. Valorizarea goodwill - ului este bine a fi incredintata unui specialist.  Renumele sau fondul comercial (goodwill) poate fi mai important decat activele existente intr-un anume moment al existentei intreprinderii.

Aceasta metoda este retinuta si de Legea 31 art. 133 pentru cazul actionarilor ce vor sa se retraga din societate, legea numind valoarea contabila neta, activ social net, pentru societatile ce nu coteaza pe piata bursiera sau extrabursiera. Legea nu prevede si ajustarile valorilor din bilant, care ar trebui sa faca obiectul negocierii cu ceilalti actionari.

Valoarea Intreprinderii = Valoarea Activelor - Valoarea Datoriilor.

B. Evaluarea prin multiplu de rezultate

Aceasta metoda are ca principiu determinarea valorii intreprinderii prin rentabilitatea ei. Aceasta se realizeaza pornind de la rezultatul (net, de exploatare, marja bruta) care se multiplica cu rata castigurilor din domeniul de activitate al societatii.

Metoda are ca punct de plecare al evaluarii, determinarea rezultatului ce se considera a fi relevant. Se poate porni de la beneficiul net, aceasta abordare are avantajul simplicitatii, dar acest beneficiu net sau rezultat net este influentat de rezultatele exceptionale ale societatii. Se poate porni in determinarea valorii de la rezultatul de exploatare care elimina veniturile si cheltuielile financiare si exceptionale sau de la rezultatul curent (rezultat de exploatare plus rezultat financiar). Daca, consideram valabile criteriile anglo-saxone atunci rezultatul de pornire va fi EBIT (earnings before interest and tax) respectiv, rezultatul fara venituri si cheltuieli financiare si exceptionale si impozit sau EBITDA (earning before interest, tax, depreciation and amortization) respectiv rezultatul precedent la care se adauga amortizarea.

Perioada la care se face referirea poate fi exercitiul incheiat, rezultatul previzionat pentru anul curent sau o medie a mai multor ani.

Coeficientul de multiplicare depinde de sectorul de activitate, cu cat acesta este considerat mai riscant cu atat coeficientul este mai mic. Chiar si in cadrul aceluiasi sector firmele mari sunt avantajate fata de cele mici, dar cel mai important factor in stabilirea coeficientului este potentialul de crestere.
               

Coeficientii practicati in tarile cu o piata mai bine structurata si care detin informatii viabile despre diverse sectoare de activitate pe care ii prezentam ca exemplificare a diferentelor ce apar intre diferite sectoare se situeaza intre de 5 pana la 20 de ori rezultatul dupa sector :

                     - Prelucrarea laptelui intre de 5 pana  la 7 ori
                     - Industria maselor plastice intre de 7 pana  la 9 ori
                     - Bijuterii intre de 5 pana la 8 ori
                     - Tehnologia informatiei intre de 10 pana la 20 ori

Aceasta metoda trebuie aplicata cu multa prudenta pentru a obtine o evaluare apropiata de cea reala.

Valoarea Intreprinderii = N * Rezultat

C. Evaluarea prin fluxuri de trezorerie (cash-flows)

In acest caz o intreprindere poate fi evaluata prin lichiditatile pe care urmeaza sa le generaze in viitor. Valoarea ei este data de fluxurile de trezorerie (cash-flows) previzionale susceptibile a fi obtinute in urmatorii ani.

In primul rand trebuie sa definim metoda de masurare a fluxurilor de trezorerie. Armonizarea reglementarilor contabile romanesti cu cele europene si cu standardele internationale de contabilitate retin prin ultimul Regulament Contabil din februarie 2001 metoda din Standardul International de Contabilitate IAS7. 

Cele doua metode cea directa si cea indirecta fac distinctia intre fluxurile din activitati de exploatare, activitati de investitii, activitati de finantare. Pentru detalii se pot consulta Standardele Internationale de Contabilitate - editia in limba Romana unde se gasesc explicate, cu exemple, cele doua metode.

Metoda indirecta porneste de la profitul net inainte de impozitare la care se adauga amortizarile, cheltuielile si pierderile financiare si se scad veniturile din investitii financiare si se ajusteaza cu + sau - diferentele de stocuri si datorii sau creante pentru obtinerea fluxului din activitati de exploatare la care se adauga sau scade fluxul din activitatile de investitii si de finantare.

Fluxurile de trezorerie determinate prin metoda directa se bazeaza pe incasarile de la clienti din care se scad platile catre furnizori, angajati, comisioane bancare, impozit pe profit la care se adauga sau scade numerarul rezultat din activitati de investitii (achizitia de cladiri, echipamente sau vanzarea lor) si numerarul rezultat din activitati de finantare ( emisii de actiuni, cumpararea de actiuni, imprumuturi pe termen lung, plata dividendelor ).

Bancile cand analizeaza oportunitatea acordarii unui credit prefera metoda directa da calcul a fluxurilor de trezorerie din partea clientului.

Dupa alegerea metodei de determinare a fluxurilor de trezorerie incepe munca de constructie a unei proiectii a activitatii intreprinderii in urmatorii cinci sau mai multi ani. Aceasta munca presupune o profunda cunoastere a intreprinderii, a mediului de afaceri, a perspectivelor pietei interne si a celei externe si de asemenea o oarecare intuitie a viitoarelor oportunitati de afaceri din domeniul respectiv.

Realizarea acestei situatii prospective incearca sa estimeze nevoia viitoare de investitii (corporale, necorporale) posibilitatea operatiunilor financiare (achizitii sau vanzari de actiuni, operatiuni de leasing), necesarul pentru asigurarea functionarii curente a intreprinderii si care sa asigure o dezvoltare constanta a activitatilor.

Fluxul de trezorerie sau de lichiditati se exprima in bani la puterea de cumparare a zilei. Actualizarea sau exprimare in preturi constante necesita ajustari ale valorilor previzionate. De ce se face aceasta actualizare ? In primul rand din cauza infaltiei, in al doilea rand banii pe care urmeaza sa-i primim sunt bani ce nu pot fi investiti acum pentru a produce alte lichiditati imediat.

 Actualizarea se poate face plecand de la rata investitiilor fara risc ( imprumuturi de stat ) la care se adauga o prima pentru riscul de tara, riscul intreprinderii si o prima suplimentara pentru riscul datoriilor intreprinderii. Daca aceste riscuri sunt mari se poate ca investitorul (cumparatorul) sa considere investitia (achizitia) nerentabila. Se poate spune ca realizarea acestei previziuni care sa tina seama de dezvoltarea intreprinderii, de nivelul inflatiei, de riscurile atat ale tarii cat si ale intreprinderii in domeniul ei de activitate tin mai mult de execitiul mersului pe sarma.

Valoarea intreprinderii = Suma fluxurilor de trezorerie previzionate pentru anii viitori

In alegerea uneia din metodele enumerate foarte succint si speram pe intelesul tuturor,  trebuie sa punem in balanta efortul necesar de evaluare cu justificarea acestui efort prin importanta intreprinderii si a valorii de vanzare a actiunilor ei. Pretul de vanzare nu trebuie sa fie fixat rigid numai in limitele evaluarii. Daca nevoia de bani este mai urgenta sau nu, sau se doreste maximizarea sumelor incasate din vanzare, pretul poate varia in jurul valorii rezultate din evaluare. Cat de mult ? Uneori chiar foarte mult. Se poate intampla ca oferta sa fie la jumatate din valoarea determinata prin evaluare si dorita, sau sa fie dubla fata de ceea ce se astepta ca oferta. O data cu stabilirea pretului patrundem in lumea negocierilor cu eventualii cumparatori.

Cateva sfaturi pentru negocieri :

· Apelati la un specialist sau o firma specializata in evaluari daca aceasta va aduce o crestere credibila a valorii de vanzare.

· Argumentati serios dorinta de vanzare, cumparatorul poate fi curios sa afle de ce se vinde o afacere asa de buna ?

· Puneti-va contabilitatea in ordine si la zi pentru a putea in orice moment sa oferiti date si detalii necesare cumparatorului.

· Solicitati serviciile unui avocat specializat in drept comercial.

· Nu deschideti focul primul. Indicati o limita minimala si una maximala pentru pretul de vanzare si lasati cumparatorul sa faca prima oferta.

· Daca aveti de negociat cu o echipa a cumparatorului nu fiti in inferioritate numerica si asezati-va la masa in fata echipei cumparatorului cu consilierii de o parte si alta a dumneavoastra ca sa puteti schimba pareri si note mai usor.

· Lasati sa se inteleaga ca mai exista si alte oferte de cumparare fara sa nominalizati potentialii cumparatori.

· Fiti atenti si obtineti informatii cat mai multe despre intentiile cumparatorului, sau mai bine zis despre ce se ascunde in spatele ofertei. Se poate ca ofertantul sa doreasca sa cumpere si alte intreprinderi din domeniul respectiv si va dori sa nu mareasca pretul de achizitie in sectorul respectiv. Contractul va trebui negociat cu un pret de pornire mai mic, ce pote fi facut public, si cu alte clauze care conduc la valoarea reala a tranzactiei, la finalizarea ei.

· Nu petreceti prea mult timp in preajma cumparatorului, o indiscretie poate costa mult.

· Nu lasati ca afacerea sa-si diminueze nivelul de performanta in perioada de cautare si de negociere cu eventualii cumparatori, aceasta poate creea multe probleme delicate.

 Daca doriti mai multe informatii legate de acest subiect, va rog  trimiteti E-mail pe adresa vlad@mysoft.ro sau vizitati site-ul http://www.evaluariimobiliare.xhost.ro

 Vlad Melinte, Expert Contabil, Expert Evaluarea Intreprinderilor